Taifas

TIGRESA (cu capul sprijinit pe spatele primitor, pufos şi mătăsos al Negresei şi cu ochii pe jumătate închişi, cântă încetişor, torcând un pic după fiecare strofă, probabil fiindcă simte nevoia unui refren):

Zână albă, zână mică,
Călătoare printre stele,
Nu ţi-e niciodată frică
C-o să te pierzi printre ele?

Nu mai sunt atât de mică.
Şi nu-s zână, sunt o zee,
Sunt isteaţă şi voinică,
Şi cunosc Calea Lactee.

Şi să ştiţi că nu-mi pierd drumul
Nici măcar în miez de noapte,
Căci mirosuri cu duiumul
Mă conduc spre miez de lapte!

În cele şapte zile ale Festivalului Laptelui Brânzit, cântecelul ăsta răsună în toate cotloanele Cetăţii Şoarecilor, iar tânăra şoricioaică albă care joacă rolul zânei dansează pe o scenă din brânză şi-i dăruieşte fiecărui fan al ei câte-o prăjiturică frumoasă şi gustoasă, cu miez de lapte

Şi se spune că, pe urmă, toţi şoarecii care s-au îndopat cu brânzica asta plină de calciu şi fosfor sunt mai deştepţi („calciul e bun şi pentru creier, nu doar pentru oase” – aşa se zice) şi, din păcate, mai greu de vânat…

NEGRESA: Ei, mie-mi plac şi oasele, şi şoarecii…

TIGRESA: Ştiu, când furi picioare de pui mănânci repede-repede toată carnea, ca s-ajungi la os…

NEGRESA: Eu nu fur, draga mea… Iau tot ce lasă bipezii pe masă…

TIGRESA: Nu lasă pentru noi, n-ai văzut că de fiecare dată se supără…?

NEGRESA: Dar nu-i ţine mult, torsul nostru suav şi ochii noştri verzi alungă orice supărare… În plus, e vina lor că nu ţin şoareci în casă… De-aia suntem nevoite să vânăm ce putem, picioare de pui şi alte alea… (Cască, şi Tigresa îi urmează exemplul. Apoi îşi plimbă limba peste bot cu încetineală nostalgică şi reia conversaţia miorlăită): Tu, Tigreso, da’ cetatea aia a şoarecilor din povestea ta chiar există? Şi, dacă există, ai idee cât de departe-o fi? Că mi-ar plăcea să gust din şoricioaica albă, şi mai sunt şi fan brânză pe deasupra…

TIGRESA (oftând pisiceşte): Eiii, draga mea, cred că e numai o poveste, şi-atât. Însă miezul de lapte chiar există, şi e delicios, că de-aia mi-am şi amintit povestea…

NEGRESA (dându-şi urechile pe spate): Există? Şi ştii că e delicios? De unde ştii?

TIGRESA: Bipezii au uitat o cutie deschisă, pe jumătate plină, pe masa din bucătărie… M-am ospătat înainte de a veni să moţăi aici… (Îndatoritoare, cu ochii la ghearele care-ncep să iasă de sub perniţele Negresei): Dar a rămas şi pentru tine, deşi nu chiar atât de mult cât am mâncat eu… Du-te repede, până nu se-ntoarce vreun biped acasă!


  • Taifas inspirat de „miez de lapte” şi  destinat  celei de a cincea probe a concursului SuperBlog 2013 (la care sunt luate în considerare şi comentariile, de aceea îi rog pe cititori să-şi spună părerile)
  • Sponsor:  Delaco 
  • Fotomodele: regretatele Tigruţa şi Negusa; îmi place să cred că acum se delectează cu miez de lapte în raiul pisicilor 🙂
Anunțuri

30 de gânduri despre „Taifas

  1. La noi Miezul de lapte e la mare cinste, le place și Enyei, și pikinilor, îl savurează la unison, așa că ai susținători de nădejde, Ma Tilda, care sunt și frumoși pe deasupra! Baftă și pupici pentru pisici! 🙂

    Apreciază

    • Da, ştiu că sunt foarte frumoşi cu toţii – miezul de lapte nu dăunează nicidecum frumuseţii! 😆 Dimpotrivă!
      Mulţumesc pentru susţinere! Bafta să fie, iar pupici trimitem şi de aici – către bipezi şi către pisici! 😀

      Apreciază

  2. Un Festival al Laptelui Brânzit! Îmi place ideea, fiindcă sunt un mare fan al produselor lactate. Ar fi frumos să existe un asemenea festival şi în… Cetatea Oamenilor, nu doar într-a şoarecilor! 🙂

    Apreciază

  3. Jora se linge pe bot! Sau s-a lins, că vorbesc la trecut! 🙂 Şi-acum cântă:
    Miez de lapte,
    Miez de vers,
    Miez de lapte,
    Miez de crez,
    Miez de lapte,
    Miez de carte,
    Miez de lapte,
    Miez de alb,
    Miez de lapte,
    Miez de gură,
    Miez de lapte,
    Miez de mură!

    Apreciază

  4. Imi arata baiatul meu un filmulet cu un soricel facand exercitii cu bara in care ii prindem de obicei in capcana. Era tare misto (reclama, devenise puternic mancand cascaval)!
    Astazi l-am trimis pe Mihai sa imi mai cumpere niste miez de lapte, ca pe cel cumparat ieri l-am devorat si acum as vrea sa incerc cu dulceata sau miere. 🙂

    Apreciază

    • Şoriceii sunt simpatici – în filmuleţe 🙂
      Altminteri – sunt o muiere proastă, mi-e frică de şoareci 🙂
      Am văzut unul într-o cameră de hotel; eram singură în momentul respectiv, dar m-am urcat în pat şi am ţipat 😀 Pe urmă am chemat camerista, care-a zis că şi ei îi e frică de şoareci. Dar a anunţat la recepţie, şi ni s-a oferit şi un motan 😀 L-am luat şi l-am ţinut vreo două zile – era foarte simpatic. Şi nu ştiu dac-a prins şoarecele sau nu (poate că l-o fi halit peste noapte, cu fulgi cu tot), dar cert e că respectivul chiţăitor nici nu şi-a mai făcut apariţia până când am plecat de-acolo 🙂

      Apreciază

  5. ….eu sunt fan delaco demult, dar cu mâţe pofticioase (că nu degeaba am trei) parcă le şi văd pe ale mele vorbind între ele. Oare să uit o cutie pe masă? Dar să-i rup şi protectia …altfel se transformă in jucării…

    Apreciază

  6. Pingback: Pa, SuperBlog… | ropot de secunde...

  7. Pingback: La final de SuperBlog | ropot de secunde...

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s