Gerovital Plant, medic curant, este cântat de poeţi mai mult sau mai puţin talentaţi, mai mult sau mai puţin inspiraţi, dar la fel de entuziasmaţi:
Baladă populară:
Fost-ai, lele, cât ai fost,
Cu părul lung şi frumos,
Dar acu eşti lucru prost.
Cu păr scurt şi unsuros.
Şi-ai mătreaţă din belşug!
Şi-a vrea să te tunzi chilug
Ca să scapi de ea odată,
Că-ţi curge pe umeri roată…
Dar io îţi spun, lele, ţie,
Să nu faci aşa prostie,
Căci ştiu leacul ideal:
Şamponul gerovital!
Produs din plante, natural!
Eficient ca în poveste,
De mai multe tipuri este:
Cu ichtiol – antimătreaţă,
Plus o loţiune şugubeaţă;
Sau pentru părul degradat,
Pe la vârfuri deteriorat;
Şi mai e unul, anticădere,
Ţi-l recomand cu precădere.
Nu, nu-i anticădere din pat,
E ca să nu-ţi cadă părul din cap!
Oricum ar fi, oricum s-ar numi,
De la Farmec îl poţi cumpăra
Şi farmec părului tău va da!
Haiku:
El, Gerovital,
Acest şampon ideal,
Dă farmec total!
Acrostih:
Gerovital plant, produs regenerant
Eficient, şampon şi medicament,
Reface, întăreşte. Conţine
Octopirox şi ichtiol, ştiţi bine.
Vai şi-amar de mătreaţă,
Imediat o lasă fără viaţă!
Tratament permanent
Apără părul, fervent.
L-am cumpărat, m-a protejat!
Rondel:
Domnule doctor Gerovital,
Sunteţi medicul ideal
Pentru părul meu rărit,
Gras şi la vârfuri tocit.
Veniţi la mine, cu măşti şi cu ser,
Firele mele de păr vă cer.
Domnule doctor Gerovital
Sunteţi medicul ideal.
Protector şi hidratant,
Extrem de vitaminizant,
Sunteţi – garantat – natural,
Şi asta e esenţial,
Domnule doctor Gerovital!
Poem în proză:
Părul tău, parfum răsfirat în vânt… Părul tău, fire de farmec, vrajă a tinereţii eterne… Trec anii peste el şi nu îi simte, îi par uşori ca o adiere cu arome vegetale… Trec peste ele zilele şi nopţile, poposesc asupră-i măştile, loţiunile, şampoanele… leacuri miraculoase, ce trebuiau să poarte un singur nume. Şi li s-a spus Gerovital Plant Tratament – gamă de produse naturale, magică precum arpegiul unei game exotice, naturală precum lumina aştrilor…
Fac şi o mărturisire (mai prozaică):
Toate firele mele de păr îşi doresc drept medic de familie şamponul sebum control, asistat de serul cu acelaşi nume – pe bune! 🙂
Şi adaug mărturii fotografice din arhive:
Colajul participă la
a treia probă a concursului SuperBlog 2013,
sponsorizată de Farmec
Superb ! Cat umor si cata inspiratie ! Bafta multa iti doresc !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc mult! Asemenea!
ApreciazăApreciază
De talentul tau nu m-am indoit nici o clipa insa marturisesc ca ceea ce e mai sus… imi place si ma lasa in admiratie totala! Stiu ca sunt in plus laudele mele dar nu pot altfel! 🙂
Succes!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Cita!
Şi mă bucur că ţi-a plăcut atât de mult 🙂
ApreciazăApreciază
no… şi eu ce mai spun acum? bine că ai scris tu tot! 😀
ApreciazăApreciază
😆
Au rămas neatacate, de exemplu, versurile albe 🙂
ApreciazăApreciază
mă ademeneşti, văd! stai să gat temele de joacă şi să văd dacă a terminat maya de răvăşit mărarul prin bucătărie, că ultima oară asta făcea… 😀
ApreciazăApreciază
Maya e harnică! Grişka doarme dus pe un fotoliu, lângă rufele uscate pe care încă nu le-am pus pe la locurile lor 🙂
ApreciazăApreciază
sper să-i treacă mayei prin minte să pună şi rufele la loc! 😀
ApreciazăApreciază
Ce bine-ar fi! 😀
ApreciazăApreciază
eu sunt o pisică cu farmec
când trec printre bloguri alene
cuvintele moi când şoptesc
arcuş spre metafore noi.
mi-e blana lucioasă,
mi-e torsul senin,
mi-e gândul deplin şi m-alint
căci sunt o pisică cu farmec
nu crezi?
ia priveşte aici: https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc1/575682_558115657576284_1792999526_n.jpg
ApreciazăApreciază
Credeam oricum, dar mi-a plăcut „dovada” 🙂 Chiar foarte mult!
ApreciazăApreciază
a fost mai dificlă desprinderea de mărar… 😛
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Ce ganduri jucause, transpuse in versuri amuzante! Nu stiu daca as putea glumi asa cu parul meu, care in ultimii ani imi tot bate apropouri ca s-a plictisit de mine! 🙂 Se vede ca nu am folosit mereu sampoanele de la Farmec… 😦
ApreciazăApreciază
Pentru mine glumele au mereu Farmec 🙂 Indiferent cu ce glumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Matildo, doamna aia frăguţă şi drăguţă(frăguţă a ieşit pe întuneric, taste sensibile) seamănă un pic cu tine. Sau am vedenii? 🙄
ApreciazăApreciază
Dacă vorbeşti de aia cu pană de gâscă (sau altă orătanie, nu mai ştiu), mi-s eu, în anul de graţie una mie nouă sute optzeci şi patru – soţie proaspătă, cu părul proaspăt spălat 🙂
ApreciazăApreciază
Aaaaa…şi mai voiam să zic ceva: El Gerovital sună macho, aşa… 😉
ApreciazăApreciază
Da, da’ ar trebui să şterg virgula 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Pa, SuperBlog… | ropot de secunde...
Pingback: La final de SuperBlog | ropot de secunde...