Urma de cerc

Cortul Judecăţii fusese întins în cel mai mare deşert de pe cealaltă lume. De fapt era un dom uriaş din pânză azurie, pe care un artist eclectic pictase, de-a valma, un peisaj idilic, un aliniament de buturugi scorburoase, un saltimbanc, un chip extatic de ascet spân, o pisică, un muşuroi de furnici, un hăţiş care nu părea explorabil şi o colecţie impresionată de automobile surprinse în momente palpitante – aceasta din urmă fiind studiată cu mare interes de toţi judecătorii, înainte de a intra să-şi ocupe locurile pe perne pufoase de catifea roşie, brodate cu fir de aur.

– Să vină primul doritor de trup! a strigat mai-marele lor, după care i-a şoptit bunului său prieten, instalat pe perna de alături: Din tot ce-a pictat zănaticul ăla, cel mai mult şi mai mult îmi place maşina argintie, surprinsă-n clipa când vira pe două roţi şi…

Şi a amuţit, fiindcă tocmai îşi făcuse apariţia primul suflet, sub înfăţişarea diafană unei femei de o frumuseţe pe care cuvintele nu pot s-o descrie şi care reuşea să taie până şi răsuflarea unui nemuritor ca el!

– Nu e nevoie să ne spui cine eşti, a zis, când şi-a recăpătat darul vorbirii. Te-am recunoscut, ştim că, în prima ta încarnare, ai avut cel mai milostiv suflet din lume. Şi, pentru aceasta, când te-ai încarnat a doua oară, ţi-am îndeplinit dorinţa de fi cea mai frumoasă făptură de pe Pământ. Şi ai trăit o a doua viaţă în care-i izbutit să ne fii pe plac, căci frumuseţea nu te-a împins pe căi necuvenite. De aceea te ascultăm iarăşi. Spune-ne, făr-a lăsa nimic ascuns, cum vrei să fii în cea de-a treia întrupare a ta!

Ea i-a privit cu sfială, dar cu un zâmbet mai strălucitor decât o mie de sori, şi a răspuns cu voce mai dulce ca nectarul din cupele zeilor:

– Mărinimoşi judecători, aş vrea să fiu şi de data asta frumoasă, să-mi păstrez trupul cu rotunjimi line, graţioase… Să fiu pe placul cât mai multor oameni, să-mi las întipărită pe retina lor imaginea imaculată, strălucitoare ca argintul. Şi frumuseţea mea interioară să nu fie mai prejos decât cea exterioară! Dar să fiu frumoasă cu un scop precis.

– Şi care ar fi scopul ăsta, draga mea? a întrebat-o, uşor amuzat, unul dintre judecători.

–  Să le fiu tuturor de mare ajutor. Să însemn, pentru toti oamenii care mă vor cunoaşte, siguranţă şi desfătare. Să surâdă când mă vor vedea trecând pe lângă ei ca vântul şi să se simtă într-al noulea cer când voi alerga, împreună cu ei, ca gândul. Ochii mei migdalaţi să le lumineze cărările chiar şi în miezul celei mai negre nopţi, chiar şi în toiul celei mai turbate viforniţe! Să cunosc lumea străbătând-o alături de prieteni, să-mi las, pe toate drumurile planetei, urma de cerc! Căci cercul este forma divină a soarelui şi-a lunii. Şi forma corollei de minuni a lumii, cântate de poeţi. Să devin un vis al omenirii, un vis realizabil pentru mulţi. Să mă pot împărţi între ei, un singur suflet în mii de trupuri gemene, pe care să nu le deosebească decât culoarea veşmintelor…

– Ei, a întrerupt-o o voce alarmată, opreşte-te! Deja ceri prea mult, ceri imposibilul!

– Ba nu, ba nu! a exclamat mai-marele judecătorilor. Eu am o idee! Aduceţi-l pe pictorul ăla, ăla care-a pictat maşinile! Ne trebuie ajutorul lui! Acum!

… Şi aşa a venit pe lume, din împreunarea unei năzuinţe ambiţioase cu o sclipire de geniu, o Toyota a viselor, Noua Corrola, care îşi lasă, de câte patru ori în fiecare clipă – cu cele patru roţi -, urma de cerc pe toate şoselele lumii.

toyota-Corolla

Textul participă la:

Anunțuri

43 de gânduri despre „Urma de cerc

  1. Mi-nu-nat! Oare sufletul meu o fi destul de bun, ca intr-o alta viata sa se reincarneze macar intr-o carte, o floare sau un scaun de Corolla? De fapt, cred ca m-as multumi ca intr-o viata viitoare sa fac schimb de trup cu o musca, sa vada si ea ce inseamna sa te bazaie cineva cand citesti povesti de SuperBlog. 🙂

    Apreciază

  2. chiar eram curioasă cum ai să aşezi în basm urma de cerc, duzina şi… maşina. 😀
    hotărât lucru, zice şi sora maozaurului grişka, orice pisică plimbăreaţă şi-ar dori o frumuseţe de-aceasta cu scop precis.
    moving forward, coană matildă!

    Apreciază

  3. Pingback: Ochelarii minune | ropot de secunde...

  4. Pingback: Duzina de cuvinte- Mâţ şef | Cățărătorii

  5. Grişkule, nu te bagi cu mine, în afara concursului? Că parcă văd că mă trimite stăpână-ta pe locul doi, deşi eu sunt singură-n parcarea mea. Şi mai deţine şi frâiele viitorului. Dar ştiu că frânele-s la tine, aşa că te invit să-mi devii partener media. Hihi…Că şi ea s-a unit cu Alma Nahe, am văzut eu într-un articol, zicea c-a văzut parale, sau cam aşa ceva. Hmmm….

    Apreciază

    • Dragă Jora, m-aş băga cu dragă inimă, miaulţumesc tare mult de invitaţie, dar n-am loc la laptop de stăpână-mea – nici măcar să dorm cu laba pe tastatură nu mă lasă, iar când îmi pun şi capul… i se pune pe inimă! Nu ştiu ce i se pune, ştiu doar că mă dă urgent la o parte. Că zice că-i în urmă cu treburile alea ale ei, ştii tu, cu tradusul dintr-o miorlăială bipezească în alta, şi că de când s-a vârât şi la superblogăreala asta a rămas şi mai în urmă; şi când s-a prins că temele vin din două-n două zile era să cadă de pe scaun! :mrgreen: Iar stăpână-miu nici nu ştie că, în timp ce-l pune pe el să cureţe cartofi, ea nu munceşte, ci blogăreşte! Şi-a zis că nici nu-i spune, decât dacă i-o pica şi ei vreun premiuleţ. Altminteri – mucles!

      Apreciază

  6. Pingback: Unde dimineţile încep | Alma Nahe

  7. Pingback: Duzina de cuvinte | Hipertensiv

  8. Pingback: Psiluneli : Urma de cerc … olimpic | Hipertensiv

  9. Pingback: Psiluneli- Urma de cerc | Cățărătorii

  10. Pingback: Urmă de cer(c) | Alma Nahe

  11. Unde e oare comentariul meu? Am venit sa vad ce mi-ai raspuns si… nu-i!
    In fine spuneam ca tu cu astfel de text faci concurenta mare si chiar „periculoasa”
    astora din industria de advertising! Am mai citit si la psi si la Alma odata si am ramas impresioanata.
    Aici insa e cu adevarat… tot! Bravo!

    Apreciază

    • Nu ştiu unde e comentariul tău, Cita. Tocmai m-am uitat la spam-uri, dar nu l-am găsit nici acolo 😦
      Dar mă bucur mult că ţi-a plăcut textul (sper să-i placă şi juriului 🙂 ) şi îţi mulţumesc mult pentru aprecierile tale atât de încurajatoare.

      Apreciază

  12. Mai fata, dar tu chiar scrii intr-un mare fel. Ti-am citit inceputul de SuperBlog si am ramas…pe ganduri. Multe, multe ganduri si toate bune, ca e tare placut sa gasesti asa minune. Ptiu, na ca-mi iesira si versuri de emotie.
    Pe Alma o iubesc si eu de nu mai pot, chiar daca nu o inteleg cum as vrea, dar crede-ma, nu ai de ce sa iti doresti sa scrii ca si ea. Scrisul tau e altfel, nu mai rau, nu mai bun, atat de placut de altfel…
    a, lasat comentariul asta aici, pentru ca pana acum, postarea asta imi e favorita. Si cred ca nu-mi va fi numai mie 🙂

    Apreciază

    • Mulţumesc, mă bucur ţi-a plăcut 🙂

      Da, ştiu că există stiluri şi stiluri, fiecare cu farmecul lui, dar îmi place să-ncerc tot felul de lucruri (nu numai în materie de scris), şi mă bucur când îmi ies, iar când nu-mi ies mi-e oarecum ciudă că nu-mi ies, deşi ştiu că e aiurea, că nimeni nu poate face de toate şi în niciun caz nu le poate face bine pe toate 🙂

      Apreciază

  13. Pingback: Pa, SuperBlog… | ropot de secunde...

  14. Pingback: La final de SuperBlog | ropot de secunde...

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s