.
Pentru toate lacrimile care au curs, cândva, în trecut,
Pentru oricare dor ce s-a frânt şi-a durut,
Pentru foste secunde irosite-n greşeli,
Pentru tot ce, ciudat, a trezit îndoieli,
Pentru orice izvor peste pietre întins
Şi-ngheţat când din cer cu-altă apă a nins,
Pentru orice-altceva în nimic preschimbat,
Pentru-o lume la fel cu un vis mutilat,
Pentru toate – acum – merită să zâmbeşti,
Fiindcă, în ciuda lor, eşti aici – şi trăieşti!
Asta e bucuria clipelor pământeşti…
Astăzi, 2o februarie 2014, mi-a venit ideea să adaptez poezia (schimbat titlul, adăugat ultimul vers) pentru „gând din cuvânt„ (din cuvântul „bucurie”).
Nu pot decât să mulțumesc ideii… și ție, pentru că ai ascultat-o și ți-a ieșit așa frumos!
ApreciazăApreciază
Mă bucur – ca întotdeauna – fiindcă ţi-a plăcut 🙂
ApreciazăApreciază
Bucuria lucrurilor simple! Asta mă adună pe mine în rândurile tale: simplu şi sofisticat. Frumos!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Asta-i bucuria ființării întru optimism, Matilda. 🙂
Ferice de cei ce pot simți așa.
ApreciazăApreciază
Întocmai! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Irealia | Gânduri cu bucurie (XI)
Reblogged this on ropot de secunde… and commented:
Apropo de… tristeţe.
ApreciazăApreciază
Pingback: Gânduri cu bucurie (XI) | irealia
Mă înscriu la licitație pentru felia de tort „când din cer cu-altă apă a nins”!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
S-a notat. 🙂
ApreciazăApreciază