Parfumul serii

de

– pentru povestea parfumată

Stând la margine de mare,
te tot uiţi departe-n zare,
zi de vară până-n seară,
şi ţi-e inima amară.

Unde e, de ce nu vine?
Se mai gândeşte la tine?
Mai e viu, plutind pe ape?
L-a-nghiţit a morţii noapte?

În amurg, călări pe val,
pânze albe vin spre mal.
Şi atunci, pe ţărmul mării,
simţi şi tu parfumul serii.

Îţi miroase a trup de zeu,
stând pe jar de dorul tău.
Îţi miroase a borangic,
pe trup mândru de voinic.

Îţi miroase-a lună plină
şi a cânt de mandolină.
Şi a dezmierdări nebune
pe un ţărm uitat de lume…

… … …

În afară de Mirela, au mai scris despre parfumul serii:

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.

(Îmi cer scuze dacă urmele trecerii mele pe blogurile celor de mai sus nu vor apărea sub forma comentariilor. Îmi pare rău, dar n-am încotro, sunt în criză de timp!)

16 gânduri despre „Parfumul serii”

  4. Pingback: Parfumul unei seri de neuitat

  5. Imi pare rau ca ajung destul de tarziu…dar inca n-am reusit sa citesc toate povestile 🙂 Sper sa fiu inteleasa, a fost lipsa de timp.
    E frumoasa poezia, foarte frumoasa. Si iti spune asa cineva care nu citeste poezie si nici nu e mare amatoare de poezie. 🙂
    Imi place cum ai impletit dorinta, visul si speranta iubirii cu parfumul serii…
    Sa ai o saptamana cat mai frumoasa!

    Apreciază

    Răspunde

    • Mă bucur că-ţi place, Elly 🙂
      Şi nu-ţi face probleme fiindcă ai ajuns târziu. Te înţeleg, şi eu stau prost cu timpul, abia mi-am găsit când să scriu, iar ce-au scris alţii citesc pe fugă şi n-am timp să comentez.

      Apreciază

      Răspunde

  9. Pingback: Un parc cu parfum de îndrăgostire « Mirela Pete. Blog

Ce părere ai?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.